bluemarcela

Prima zi in care am uitat sa mai rad a fost ”ieri” sau azi, nici nu mai stiu deoarece desi s-a intamplat cu ceva timp in urma, toate zilele au devenit la fel. Ziua in care am uitat sa mai scriu pe blog a fost ”ieri” acum un an. Ziua in care am uitat sa traiesc, am uitat cum e sa fiu eu, si a fost prima zi pierduta. Si apoi a urmat prima lacrima amara, prima insulta adresata din rautate , primul gest facut ironic…. Toate au fost pentru prima data , incet dar cu pasi mari prima data a devenit un precedent , prima zi s-a transformat in toate zilele si apoi toate celelalte ”prima data” si-au gasit loc usor.
Am crezut ca totul devine mai usor, m-am urcat intr-un avion si visele mele s-au transformat in realitati. O zi, o luna, aproape un an. M-am pierdut si m-am regasit din ce in ce mai diferita, am avut momente in care eu nu ma vroiam pe mine, momente in care mie imi era dor de mine. Acum totul e pustiu, acum e din nou o prima data! Prima data cand fara sa mai zambesc, fara sa mai visez… ma caut! Vreau sa ma regasesc, sa-mi regasesc prietenii, iubirile, dezamagirile din trecut! Prima data cand ma intreb daca pot fi fericita, si daca da….la ce ora?