Apr 15 2009
Resuscitare
Da! Am avut nevoie. Si a venit. Poate exact cum nu ma asteptam sau poate nu stiam eu ce inseamna. Insa am fost resuscitata.
Nu am mai scris de mult timp, cel putin nu aici pe blog. M-am speriat. Oamenii de care sunt eu atat de dependenta m-au speriat, mi-au dat acele stari care m-au facut sa ma inchid in casa si sa nu mai ies. Ce se intampla cu noi? Ce se intampla cu oamenii?
Opriti Pamantul!!! Vreau sa cobor!!! asta imi vine in minte de ceva vreme. M-am urcat in Planeta diferita, ma invart in cerc si nu stiu de ce, vreau sa respir dar aerul de aici nu este pentru mine. Curiozitatea ma face sa intreb, dorinta ma face sa ma gandesc, pasiunea ma face sa actionez, oamenii ma fac sa ma opresc.
Am inteles, din nou, recent ca nimic, nimic nu exista. "
Nimic, nimic nu există. M-am născut şi voi muri. Lumea s-a născut
şi va muri. Nimic nu e concret şi etern. Suferim, luptăm, râdem, gândim în
mijlocul unor vârteje de aburi coloraţi, noi înşine un vârtej. Ce rămâne din
dragoste, din tinereţe, din tortură, din imaginea sclipitoare a unui scoruş de
munte, plin de boabe roşii, din labirintele primei copilării? Rouă colorată pe
pereţii minţii. Nici măcar moartea nu există. Confundăm visele şi realitatea,
ne mişcăm printre oameni care nu înseamnă nimic, citim poeme care nu spun
nimic. Nici iad, nici rai. Nici limpede, nici tulbure. Spre sfârşitul oricărei
cărţi, ca şi spre sfârşitul vieţii, nu-ţi rămâne decît să spui:
" şi va muri. Nimic nu e concret şi etern. Suferim, luptăm, râdem, gândim în
mijlocul unor vârteje de aburi coloraţi, noi înşine un vârtej. Ce rămâne din
dragoste, din tinereţe, din tortură, din imaginea sclipitoare a unui scoruş de
munte, plin de boabe roşii, din labirintele primei copilării? Rouă colorată pe
pereţii minţii. Nici măcar moartea nu există. Confundăm visele şi realitatea,
ne mişcăm printre oameni care nu înseamnă nimic, citim poeme care nu spun
nimic. Nici iad, nici rai. Nici limpede, nici tulbure. Spre sfârşitul oricărei
cărţi, ca şi spre sfârşitul vieţii, nu-ţi rămâne decît să spui:
Nimic, nimic nu există. Poţi spera în mântuire, te poţi agăţa de
religii sau poţi crede că viaţa asta este reală, concretă şi e de ajuns pentru
un om. Poţi munci şi poţi lenevi. Poţi acţiona şi poţi contempla. Poţi să îţi
imaginezi că dragostea e soluţia, panaceul universal. Dar dragostea nu durează,
asta înveţi din dragoste. Dacă nu eşti tot universul şi dacă universul nu este
etern şi nesfârşit, tu nu exişti şi nimic nu există.
religii sau poţi crede că viaţa asta este reală, concretă şi e de ajuns pentru
un om. Poţi munci şi poţi lenevi. Poţi acţiona şi poţi contempla. Poţi să îţi
imaginezi că dragostea e soluţia, panaceul universal. Dar dragostea nu durează,
asta înveţi din dragoste. Dacă nu eşti tot universul şi dacă universul nu este
etern şi nesfârşit, tu nu exişti şi nimic nu există.
Cine să înregistreze imaginea ta, tocmai a ta? Cine să spună: „el
/ea a trăit"? Cui îi pasă? Tu în tine, nici „tu" şi nici „tine"
neînsemnând nimic. Lumi aruncate, gunoi de lumi putrezite şi aruncate, nisip de
lumi. Vise visate în vise visate în vise visate în
/ea a trăit"? Cui îi pasă? Tu în tine, nici „tu" şi nici „tine"
neînsemnând nimic. Lumi aruncate, gunoi de lumi putrezite şi aruncate, nisip de
lumi. Vise visate în vise visate în vise visate în
249
vise… M-am agitat, am plâns, am iubit, am gândit,
am avut toate viciile şi toate virtuţiile. Am încercat să înţeleg totul. Dar
viaţa mi se va stinge şi va urma o noapte nesfârşită. Nu voi mai fi. De-aceea
spun acum tot ce am înţeles trăind:
am avut toate viciile şi toate virtuţiile. Am încercat să înţeleg totul. Dar
viaţa mi se va stinge şi va urma o noapte nesfârşită. Nu voi mai fi. De-aceea
spun acum tot ce am înţeles trăind:
Nimic, nimic nu există.
Si m-am resuscitat. La fel de visatoare, malefica, optimista si ironica. Tot eu, insa altfel. Traiesc din nou doar ca…. inca, imi mai vine sa strig :
Opriti Pamantul!!! Vreau sa cobor…..
