Mar 24 2009
ceai de vanilie si caramel…
Nimic nu-mi mai place. Stiu de multe ori am avut acest sentiment, sau aceasta stare sau ce-o mai fi…dar… parca nici macar scrierile mele nu ma mai caracterizeaza. M-am pierdut undeva intre trecut, prezent si falsul viitor.
Am oprit Timpul la un ceai cu mine, in seara aceasta. Am povestit multe…..am indraznit chiar sa ma plang ca sunt mereu obosita si ca nu mai am cand sa fac tot ce mi-am propus. Mi-a zambit subtil si mi-a spus ironic ca eu sunt cea care <<nu mai are timp de Timp>>. Asa o fi?
De multe ori descopar ca incerc sa fac atat de multe incat nimic nu-mi iese bine. Vin acasa, ma arunc sub plapuma si-mi spun ca de maine imi revin. Si o iau de la capat, cu acelasi simt al raspunderii…
Mi-amintesc de al doilea an in acest oras, de care inca fug. Stateam undeva intr-un apartament cu trei camere, la etajul trei. Nu aveam o priveliste extraordinara insa mai tot timpul eram pe balcon. Eram aproape de locul de munca si aveam acces usor la mijloacele de transport. Nimic special… insa… in acel apartament am avut de trecut un prim prag din evolutia mea. Mi-am dat seama ca unii prieteni nu-mi vor putea fi niciodata prieteni adevarati, insa alte persoane noi ma pot surprinde si acum, dupa ceva timp.
Visatoare, nebuna, zambitoare….asa am invatat sa cunosc…. si l-am cunoscut pe <<el>>. Un <<el>> nebun, care se plictiseste repede si care trebuie sa satisfaca cat mai multe persoane. Mi-amintesc de dupa-amiaza insorita de martie cand l-am cunoscut si a ramas cu mine pana tarziu. Muzica buna, boabe de cafea si rasaritul pe care mi l-a daruit. <<el>> Timpul, m-a invatat de atunci sa-l caut ori de cate ori am nevoie. Mi-a promis solen ca intotdeauna isi va face timp pentru mine, trebuie insa sa invat doar un lucru…. sa fac la fel. Timpul mi-a devenit prieten bun in acel cartier, la etajul trei, intr-un apartament cu trei camere. De cele mai multe ori noaptea fugea si ma uita acolo, pana cand zorile ma pregateau pentru un nou inceput. Acolo am simtit pentru prima data insomnia…. dureroasa la inceput, extazianta apoi…. nelipsita acum.
Acolo am visat la piese de teatru, plimbari departe, focuri de tabara si sunet de chitara…. Am invatat un lucru intre timp…. singuratatea te ajuta sa gandesti, sa cugeti. De asta multi fug de ea, le este frica sa nu gandeasca prea mult, caci s-ar putea sa descopere ca resemnarea nu e tocmai calea potrivita spre fericire. Spuneam demult, intr-o scriere ca Singuratatea este prietena mea…. insa Timpul mi-a facut cunostinta cu ea. Plecarile celor care nu s-au mai intors, dezamagirile celor care nu meritau sa fie m-au facut sa cred trebuie sa…. gandesc mult!
Am descoperit recent ca multi imi folosesc limbajul, expresiile in anumite cazuri. E magulitor, intr-adevar… insa de vorba cu Timpul am realizat ca egoismul meu e atat de mare incat nu vreau sa ma simt magulita, nu asa… si cine ma mai intelege, daca nu <<el>>.
In seara aceasta, Timpul a baut un ceai cu mine, asa cum ne place noua cu vanilie, caramel si miere. In seara aceasta Timpul mi-a spus ca se simte singur… toti fug de el, toti se indreapta spre ceva maret….desi nu vor gasi niciodata ceea ce cauta. "N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit…. e de-ajuns….". Timpul isi face timp pentru noi, oare noi de ce nu stim sa-l apreciem? De ce ne plangem intr-un haos cladit bucatica cu bucatica de noi?
Puteam sa iubesc, sa fiu mai fericita, poate chiar sa cuceresc lumea inainte de vreme… insa am ales sa cuget in singuratate si sa ma bucur din timp de ceea ce am… fara prea multe asteptari… iubesc oamenii, mai ales cei care acum imi vor zambi!!!
Vreme trece…vreme vine…unde-i mai bine daca nu langa mine?
>:D< :*
[Reply]
lool ursule…. si ursoaica ce zice? :*
[Reply]
nu exista ursoaica in momentul de fatza
si in cazul tau, parerea ei nu conteaza 
[Reply]
"ceai de caramel si vanilie…" si " it’s my life", asa am citit eu desenul tau…
lucrurile mici fac morile de vant sa unbreasca, de ce sa nu visam?
[Reply]
lucrurile mici ne-ar putea face fericiti, insa noi le agravam… "unbrind" morile de vant…
desen? desen…. sunt simpatica, retoricule!!! :*:*:*
[Reply]