bluemarcela

     "Plec… Te vei intoarce!… Da! cu siguranta… Atunci? Bucura-te, vei vedea locuri si oameni noi!… Nu prea pot, vreau, doar ca… Aberezi! De ce ti-e frica???"

Nu prea am stiut cum sa continui discutia… Toata viata visam sa facem cat mai multe lucruri, sa vizitam cele mai minunate locuri si sa ne bucuram de viata asa cum e ea, caci poate fi foarte frumoasa. Cu toate astea…atunci cand suntem fata in fata cu ceva ce ne-am dorit de mult…ne blocam si nu prea stim cum sa reactionam.

    Intr-adevar, intrebarea pusa de un bun prieten de-al meu m-a lasat fara raspuns…. Nu stiu daca o pot numi frica, sau daca ideea de necunoscut m-a blocat atat de tare, cert este ca…. acum, cand mai am doar 5 zile…ma cutremura tot felul de stari de mult uitate sau chiar unice.. Nu mi-am dorit sa merg unde merg, dar ma incanta ideea, nu am visat vreodata ca voi pleca pentru o vara intreaga departe de casa, de prieteni si de cei pe care nu-i suport, e ciudat….imi doresc foarte mult, doar ca am un nod un gat care, uneori, ma lasa fara aer. De ce mi-e frica? ciudat…. dar daca ar fi sa dau un raspuns plin de "eu" as spune ca mi-e frica de uitare…. Sunt oameni carora, daca nu le alimentezi memoria, amintirile dispar… prietenii sunt simple cunostinte, iar numele unei persoane candva dragi…acum ar putea suna strain. Nu cred ca ma invart intr-un cerc cu oameni ca acestia, doar ca… intotdeauna mi-a fost frica de uitare.

    Viata uneori ne da palme prin care se presupune ca ar trebui sa ne trezim, iar cand ne vede suficient de vioi…ne face bucurii, ne da mult, ne ridica pentru a avea cui sa dea palme din nou….

    Mi-e frica de ignoranta si inconstienta unora, mi-e frica de faptul ca cei care se simt inferiori….cauta defecte si reproseaza superioritatea celorlati de parca ar fi intentionata, mi-e frica de neincredere si de nevoia acuta de a judeca, dar cu toate astea nimic nu ma inspaimanta mai mult decat uitarea….prietena buna cu singuratatea! Desi intr-o scriere de-a mea spuneam ca singuratatea e prietena cu mine, uneori….se intoarce impotriva mea!

    Toti avem un sentiment sau o stare care sa ne inspaimante, sau mai bine spus, macar una… cu toate astea ma simt norocoasa… iubita de cineva acolo sus care joaca table din cand in cand si mai arunca un ochi si aici pe pamant…unde eu astept!

    Zambiti si chiar daca mi se parea ironic, o spun acum cat mai sincer: aveti grija ce va doriti, caci…. s-ar putea sa se implineasca!!!

    Anii de scoala parca trec prea repede…. Anul acesta a fost unul special, ca toti

 

anii de pana acum. Dar cum nimic nu dureaza vesnic….se termina astazi cu un ultim examen de la ora 16:00.

   Aseara, bucurandu-ma de vizita unei insomnii care nu m-a lasat sa ma bag macar in pat, am inceput sa scot toate cutiile si lucrurile de care m-as putea lipsi la anul si pe care le-as putea trimite acasa. Deprimant…dar in acelasi timp…multitudinea de amintiri ce reveneau mai vesele si totodata mai triste ca niciodata, m-au facut sa nu ma opresc pana cand noaptea nu a fugit si ea, parca….sa-i gaseasca pe altii mai dornici de somn. Felicitari, cadouri, carti citite de zeci de ori.. toate au avut parca loc in bagajul mare pe care maine o sa-l duc acasa. Doua genti mari de cadouri si carti… o nebunie! Nu stiu inca daca la anul voi rezista fara ele, poate le voi aduce inapoi, dar momentan trebuie sa le trimit.

   Ne trezim cateodata uimiti de rapiditatea cu care timpul vine, ne lasa urme mai mult sau mai putin vizibile si pleaca. Si inca ne chinuim sa invatam sa ne bucuram de el si sa ne traim viata asa cum simtim. Aseara am convins timpul sa mai stea la mine, la un pahar de vorba… si a stat, nu prea mult dar "timpul si-a facut timp si pentru mine".

Saptamana viitoare imi voi face si bagajele finale, unele pentru a le muta intr-un alt apartament inchiriat, altele pentru a le lua cu mine intr-o calatorie mai lunga…. va voi spune la timpul potrivit :p!

   Nu ignorati ce se intampla in jurul vostru, nu uitati sa salutati si sa zambiti. Sa daruiti oricand, oricum si cel mai important sa respectati!

      O zi frumoasa si zambiti cu urechile-n gura!!!

      Doua scrieri intr-o seara deja e prea mult …stiu… dar si perioadele mele de absenta pe acest blog, trebuie justificate asa ca… revin la realitate dupa scrierea precedenta si incerc sa tratez o problema "existentiala" pentru mine.

    Vorbeam cu ceva seri in urma cu un bun prieten de-al meu, care imi spunea ca atunci cand ajungi sa iubesti o persoana o faci pentru defectele ei si nu pentru calitati. Asa o fi? Caci eu tind sa nu cred atat de mult in aceasta teorie. De exemplu accepti o persoana care sforaie, mai ales daca adormi mai repede si nu mai auzi…. dar poti accepta o persoana certat cu apa langa tine, doar pentru ca mai crezi in magia iubirii? Un exemplu banal, ce-i drept…dar dureros de real!

   Cand o persoana ma atrage, pleaca de pe o pozitie de podium, cum ii spun eu… are procentul de 100% perfect. Pe parcurs scade, caci nimeni nu e perfect…. dar cu siguranta nu as putea sa fiu mai mult decat o amica din departare cu acea persoana, daca deja e mult sub 50%…. "si totusi imi plac defectele"… Mi se pare usor ipocrit din partea celor care sustin astfel de teorii fara sa le aplice… Se spune ca in orice exista o lege a compensatiei, dar daca balanta inclina in alta parte… nu stiu cati ar mai rezista!

    Poate am eu o problema mintala…dar totusi… nu va atrag mai mult calitatile, lucrurile bune din acea persoana…. cele vizibile chiar si cu ochiul liber? Pe mine da! Nu sunt mofturoasa si nici cu prea multe fite pe cap, dar totusi parca persoanele de langa mine trebuie sa ma reprezinte intr-un mod sau altul…

    Imi plac persoanele care ma lasa fara replica, care stiu ce spun si cand sa o faca, da! imi palc persoanele inteligente. Imi plac oamenii simpli dupa care nu toti intorc capul, imi place sa fiu inconjurata de oameni optimisti si increzatori in propriile forte. Imi plac oamenii si ii accept pe toti, doar ca…. niciodata nu voi accepta langa mine persoane cu prea multe defecte… daca sunt contagioase?

    Aaaa… si inainte de a incheia… acum vreo trei scrieri, imi promiteam mie si totodata celor care cand n-au ce face mai arunca un ochi si in pagina mea, ca voi incerca sa ma distantez si sa fiu mai indiferenta fata de ceilalti… ei bine, functioneaza si e chiar benefica terapia aceasta, daca pot sa-i spun asa… Nimeni nu ma mai acuza ca-mi pasa prea mult si ma implic prea tare… si uimitor.. eu ma simt mai bine! Repet: poti lua ceva cu forta, dar nu poti oferi niciodata nimic fortat!!!

   O seara la fel de frumoasa ca a mea… si La Multi Ani de 1 iunie… toti trebuie sa fim niste copii, macar cateodata!!!

      Esti marea mea…. si azi si maine.. tot timpul. Ma simt un copil mai mare cand sunt cu tine si asta pentru ca timpul nu are limite. Nimic nu are limite cand sunt cu tine…. si ma posedezi! Sunt a ta si voi ramane mereu undeva acolo…. a ta!

Nu-mi promite nimic, nu-mi spune ca si maine vei veni, pentru ca stii mai bine decat mine ca nu o vei face…. nu stiu daca te iubesc mai mult decat te urasc sau invers.  

    Nici nu vreau sa stiu… stiu doar ca imi place mansarda ta, imi placi tu dimineata si cel mai mult iubesc pasii tai…cand spre mine se indreapta…..

Vreau sa dorm mult…. sa te visez si sa fiu cat mai mult cu tine…. Mi-e dor de respiratia ta in ceafa mea si de mana  care nu se mai opreste in parul meu… Mi-e dor de "casa" noastra… de tine cu chitara in mana si eu cu vise de diamant….

Nu-mi promite nimic….. lasa-ma sa dorm. Nimic nu ma poate opri… Sunt a ta! si tu stii asta….

      Franturi de speranta si de iubire…. ma simt ca o scoica rupta in doua…. iar cealalta bucata este la tine… stii ca poti sa faci ce vrei cu ea…. Nu ma intregi, nu vreau asta… devorez toate sentimentele cand sunt cu tine si nu vreau sa-mi promiti ca va fi mereu asa… . Sunt o nebuna si nebunia mea nu are limite cand sunt cu tine…. Nu-mi spune ca va fi si mai bine caci nu exista asa ceva…. mai bine ca atunci cand sunt cu tine nu exista…

    Nu ma trezi… lasa-ma asa…. lasa-ma sa plutesc…. sa am aripi si sa te ating… o secunda cat o eternitate…. nu vreau nimic, nici sa ma iubesti mai mult, nici sa ma cauti… fluturii din stomacul meu imi spun tot ce vreau sa aud…. iar tu.. nu trebuie decat sa ma lasi sa dorm….. iar eu… nu vreau decat… sa te pot crede… pe cuvant!!!