bluemarcela

  Vineri, 23 Mai am fost impreuna cu ASTV si NA intr-o comuna, mai exact intr-un sat din apropierea Iasului, cu multe sperante ca vom face o bucurie copiilor de acolo. Intr-adevar asa s-a intamplat, deoarece acei copii s-au simtit, macar pentru o jumatate de zi, frumosi, iubiti, apreciati si de ce nu rasfatati. Am incercat sa aducem un zambet pe fata acelor copii in primul rand cu ceva dulciuri, apoi cu hainute si nu in ultimul rand cu cateva carti donate de diferite persoane si institutii.

    A fost minunat si imi repetam mereu ca sunt prea fericita pentru secolul acesta. Trecand peste tristetile si dezamagirile simtite in diferite momente mult prea pline de saracie, dar mai ales lipsite de sperante, am reusit sa zambesc mereu si sa ma bucur din plin de acei copii.

    O fapta buna nu o faci atunci cand dai unui alcoolist 1 leu, pentru ca va uita repede de painea pentru care cersea si-s va luat o sticluta de alcool sanitar, dar sa mergi la niste copii, sa-i vezi, sa stai cu ei si sa ii faci sa zambesca….. se poate numi mai mult decat o fapta buna, iti regasesti copilaria si oricat de mult incerci nu te poti abtine sa nu faci comparatie. Ar trebui sa facem mai multi gesturi ca acesta si sa uitam de indiferenta noastra, caci altii platesc pentru ea. Sunt fericita si sper sa mai ajung acolo curand. ASTV se ocupa de acest lucru, mai multe detalii gasiti si pe : www.astv.ro si cine stie, data viitoare poate vom fi mai multi!

    Pana atunci o duminica frumoasa in continuare si plina de zambete!!!!

     Dezamagirile m-au facut sa caut prieteni noi, persoane care mai de care mai diferite, pentru a reusi sa ma inteleg. Am gasit o multitudine si chiar am gasit si acele diferente pe care eu le cautam. Vazand ca nu resusesc sa ma apropii de ele, sau ca "eu-l" meu nu dorea asta am incercat sa ma "modific", sa ma comport ca ele… Ma pierdusem mai tare decat as fi vrut. EU nu mai existam, era doar o fata de-a mea, in incercarea de a avea cat mai multe persoane speciale, astfel am inceput sa revin la singura mea prietena reala: singuratatea.

    Am preferat-o pe ea, decat prieteniile legate rapid, in graba si uitate la fel de repede. Nu am incercat niciodata sa ma pierd, dar am reusit sa o fac, in incercarea de a-mi satisface lumea….uneori prea goala. Astazi am avut o revelatie…. atunci cand am incercat sa fac o gluma cu cineva despre o pereche de ochelari. Mi-a reprosat ca nu-i place sa o critic. Ce-i drept pana nu demult o consideram o persoana mult prea speciala….inca este, doar ca ceva ne-a facut sa ne departam… dorinta mea de a fi ca ea, si poate invers.

    Nu am vrut niciodata sa-mi inteleg prieteniile si nici voua, celor care cititi, nu va recomand acest lucru. Cele mai pretioase momente si sentimente sunt acelea, la care oricat de mult ne-am chinui, nu le-am gasi intelesul.

Nu pot sa ma abtin, nu pot sa ma prefac ca nu-mi pasa, cu cei aproape mie, nu pot sa nu fiu cel mai mare critic, dar si cea mai protectoare persoana. Pur si simplu nu pot. Se zice ca intr-o relatie, primul semn ca au disparut sentimentele este acela ca nici umorul nu mai e atat de prezent. Oare.. sa fie asa si intr-o prietenie? Tot ce-i posibil, cert este ca… in aceasta seara, cu voi martori, promit sau imi promit sa ma schimb. Mai mult decat am facut-o pana acum. Nu trebuie sa-mi pese atunci cand altii nu vor sa fac asta. Nu trebuie sa ma consum de inconstienta altuia, cand nu accepta alta varianta.

    Nu cred ca trebuie sa devenim o natie de egoisti, dar cu siguranta cred ca trebuie sa stim de cine sa ne pese si pe cine sa corectam atunci cand este cazul. Toti avem cel putin o calitate si un defect….ce-ar fi daca i-am lasa pe ceilalti sa le descopere singuri.

Astazi e o zi frumoasa, eu ma simt bine si mai merg si la un concert pe care l-am asteptat de mult…. Astazi…. este luni!!!! Zambiti…. maine puteti ramane stirbi !

"Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obtine niciodata cerandu-le sau luptandu-ma pentru ele. Cum poti sa te lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti."

Iarasi, spun ca nu am mai scris de mult pe aici. Din nou ma explic, spunand ca nu pot scrie doar pentru a fi citita…scriu pentru ca simt. Am mai facut un folder cu documente "in word" si am mai citit o carte. Am mai facut un gratar de sarbatori si am incercat sa ignor tristetile si dezamagirile, deja mult prea existente.

Zambesc… subtil si poate chiar ironic. Ploua… tuna… fulgera…. imi place, daca nu mi-ar fi lene si mai ales daca as avea cu cine, m-as plimba mult prin ploaie. E ca si atunci cand fac curat pentru a-mi pune in ordine gandurile….doar ca ploaia le spala si cu putin noroc poate chiar le duce departe.

Defectele mele sunt cea mai mare calitate! Am citit ceva despre acest lucru astazi si doar la asta ma gandesc…. da! asa e!

Vocea mea usor metalica, "guturala" pentru unii, linistitoare pentru altii. Personalitatea mea, uneori poate prea puternica, firea mea impulsiva si vulcanica…

Sinceritatea mea, uneori dureroasa si prea prezenta.

Tristetile mele, de cele mai multe ori greu de observat.

Temerile mele mascate mult prea bine.

Si multe altele, pe care eu le consider defecte constitue o calitate, pe care toti o avem: sunt unica! Poate rea, poate minunata, poate frumoasa, poate odioasa….. sunt unica si ma simt bine.

Gandurile mele sunt imprastiate….asa ca… voi incheia aici…. astazi, maine cine stie! pana atunci insa… Zambiti!!! nimic mai simplu si mai frumos…