Mai 17 2010

Prima data…

Published by under Personal

Prima zi in care am uitat sa mai rad a fost ieri sau azi, nici nu mai stiu deoarece desi s-a intamplat cu ceva timp in urma, toate zilele au devenit la fel. Ziua in care am uitat sa mai scriu pe blog a fost ieri acum un an. Ziua in care am uitat sa traiesc, am uitat cum e sa fiu eu, si a fost prima zi pierduta. Si apoi a urmat prima lacrima amara, prima insulta adresata din rautate , primul gest facut ironic…. Toate au fost pentru prima data , incet dar cu pasi mari prima data a devenit un precedent , prima zi s-a transformat in toate zilele si apoi toate celelalte prima data si-au gasit loc usor.
Am crezut ca totul devine mai usor, m-am urcat intr-un avion si visele mele s-au transformat in realitati. O zi, o luna, aproape un an. M-am pierdut si m-am regasit din ce in ce mai diferita, am avut momente in care eu nu ma vroiam pe mine, momente in care mie imi era dor de mine. Acum totul e pustiu, acum e din nou o prima data! Prima data cand fara sa mai zambesc, fara sa mai visez… ma caut! Vreau sa ma regasesc, sa-mi regasesc prietenii, iubirile, dezamagirile din trecut! Prima data cand ma intreb daca pot fi fericita, si daca da….la ce ora?

No responses yet

Iul 18 2009

fire de nisip si palme goale…

Published by under Personal

      De cateva zile ma chinui sa scriu ceva, aici, pe blog. Nu stiu de ce imi este atat de greu sa ma mai joc cu cuvintele. Documentele in word se inmultesc si de blog fug.
Mi-e dor de prea multe in prea putin timp. Ma resemnez si ma "restartez" in fiecare zi si uneori nu e suficient. Mi-e dor de o serenada la balconul meu, mi-e dor de o cantare in parc, mi-e dor de o plimbare in piata romana , mi-e dor de prea multe in prea putin timp.
      Imi amintesc cu placere de ultimul FolkYou la care am fost. Mare, nisip, bere ieftina, porumb fiert si muzica buna. Doua zile nebune in care eu traiam o poveste, un basm acompaniat de muzica. Mi-ar placea sa pot sa fiu altfel. Mi-ar placea sa stiu cand sa fiu prietena, iubita, amanta, fara sa le incurc si fara sa-mi fac singura rau.
Spuneam intr-o scriere ca barbatii sunt tot mai celibatari si femeile tot mai pretentioase. Suntem prea grabiti sa traim fiecare sentiment in parte, deoarece mereu vrem tot mai mult. Am citit intr-o carte ca toti vom ajunge la 30 de ani incercand sa uitam tot ce ne-am chinuit sa invatam pana atunci. Nu am ajuns inca la 30 de ani, dar observ ca ce credeam acum un an, mi se pare copilaresc acum.
     E ciudat cum, atunci cand suntem mici ni se spune ca nu avem voie sa face unele lucruri, ca trebuie sa crestem pentru a le face, iar atunci cand suntem mari ni se spune de multe ori sa nu ne comportam ca niste copii. Ei bine, mi-ar placea sa pot fi copil mereu, sa fiu naiva, sa ma indragostesc repede, sa nu sufar si sa plang atunci cand nu-mi convine ceva. Nu voi reusi niciodata…. singurele lucruri care imi ies bine, sunt sa ma prostesc din cand in cand si sa zambesc mereu. Mi-ar placea sa cred ca mai sunt inca persoane care stiu sa-si traiasca si sa-si prelungeasca copilaria cat mai mult.
     Nu va grabiti sa invatati ceva ce apoi, veti dori sa uitati. Nu va grabiti sa fugiti de ceea ce pare greu, ca apoi sa va dati seama ca nimic nu era mai usor. Nu fugiti de sentimente, trairi si lacrimi si indrazniti sa fiti singurii responsabili de faptele voastre.
     Nu uitati sa respirati si sa convingeti "timpul sa fie fara timp".

No responses yet

Iul 02 2009

Far, Far away…

Published by under Personal

 
          Sleep sugar … let me be… missing everything…
remeber how to love, or hate.

No responses yet

Iun 25 2009

M-am luptat cu morile de vant…

Published by under Personal

       Deep Purple – Soldier of Fortune

      

     …si
m-au invins. Asemeni unor ploi reci in mijlocul verii, m-au contopit si m-au lasat
pe strazile prafuite. Trebuie sa invat ca indiferent cat de greu imi este,
nimeni nu se va opri din drumul sau pentru a-mi fi aproape, mai mult decat o
clipa. Trebuie sa invat ca indiferent cat de mult am nevoie de cei apropiati
mie, ei sunt mereu ocupati si asta pentru ca nu le-am cerut niciodata altceva. Trebuie sa
invat ca de fiecare data cand vreau sa fiu tihnita, calma si visatoare, poate chiar melancolica, cineva
se va opri, pentru a ma intreba de ce sunt suparata, si asta pentru ca eu mereu sunt altfel.    Trebuie sa invat ca intotdeauna mi se va intampla ceva, care sa-mi umbreasca firele de fericire si ca,totodata nimic nu e intamplator.
     Trebuie sa invat ca uneori o
persoana straina imi poate mangaia sufletul fara sa-l cunoasca. Trebuie sa
invat ca oricat de mult voi dori sa mi se mai cante la fereastra, niciodata nu
va mai fi la fel. Trebuie sa invat sa-mi asum responsabilitatile, spre a nu da vina pe ceilalti pentru dezamagirile mele. Trebuie sa invat ca uneori
pot dezamagi si ca nimic din ce as face nu va reusi sa acopere urmele ramase.
Trebuie sa invat ca prietenii mei au viata lor, iar eu nu ar trebui sa o
traiesc cu ei. Trebuie sa invat sa ma multumesc cu putin, pentru ca asa am facut mereu. Trebuie sa invat sa-mi fie dor, fara sa cer acelasi lucru.
Trebuie sa invat sa plang si asta inainte de a-mi pierde definitiv mintile.
Trebuie sa le dau spatiul cuvenit celor din jurul meu, si sa invat sa mi-l fac
pe al meu. Trebuie sa invat sa vorbesc atunci cand tac si sa-mi ascund
dezamagirile atunci cand sufar. Trebuie sa invat sa-i ascult mereu pe ceilalti,
sa-i sprijin, sa-i sfatuiesc, sa-i binedispun, fara ca eu sa le cer sa faca
la fel.
Trebuie sa invat sa ma conving
ca acel avion, care ma va duce mult prea departe, ma va schimba si  indiferent cat mi-as dori, revenind nimic nu va mai fi la fel.
      Trebuie sa invat sa mai
zambesc, insa astazi imi dau voie sa fiu eu, cea care nu am fost niciodata.

No responses yet

Mai 31 2009

Traiesc si nu ma satur!

Published by under Personal

      Observatie! A se citi in compania celor de la black label Society – In This River,  din playlist-ul paginii :D !
 
     Si m-am trezit… cu ganduri, obsesii si multe vise. M-am trezit atunci cand puteam sa mai dorm, asa cum de multe ori dorm cand ar trebui sa fiu treaza. Si am inceput sa ma joc…. am jucat un joc in care eu am ocupat toate pozitiile… ceilalti au fost simpli participanti, atent selectati, tot de catre mine.
     Traiesc si nu ma satur de asta. Iubesc si atunci cand o fac fug, de tot si de toate. Plang pentru ca mi-e dor sa lesin de placere… "visand la umbra morilor de vant". Zambesc atunci cand as vrea sa nu fiu uitata, cand vreau sa "ascult" linistea si daca se poate rad cand ceilalti ma fac sa-i iubesc. E o nebunie, insa doar asa ma simt ….eu.
     Fug de tine ca sa ma intorc la tine. Fug de voi ca sa pot sa va caut. Iti iubesc mainile… desi uneori spuneam ca … puteam sa iubesc. Scriu intr-un blog, alerg pe strada, ma plimb in ploaie, iubesc singuratatea si mi-e frica de ea. Doresc sa fiu dorita si iubesc cand sunt iubita. Sunt om… sau mai bine spus: sunt om?
     Traiesc si nu ma satur. Respir si-mi place. Mi-e dor sa-mi fie dor sa-ti fie dor. Cant caci nu am voce si vorbesc caci asa imi castig existenta. Iubesc sa punem mana de la mana si sa bem pe datorie. Sunt in extaz cand pasii vostrii se indreapta spre mine. Ma enerveaza telefonul, care suna mereu, cand… uneori nu suna. Scriu mesaje atunci cand beau si dau nastere unor jocuri de cuvinte pe care uneori si eu ma chinui sa le inteleg.
     Traiesc si nu ma satur. Nu-mi place orasul in care locuiesc, dar mi-e greu cand ma gandesc ca voi pleca. Sunt dependenta de muzica buna, de carti, de cinematograf, de teatru, de ploi, de voi, de tine, de mine, de… ciocolata amara cu menta si vodka cu suc de portocale rosii . Nu as schimba nimic desi mereu imi doresc altceva. Mi-e dor sa stau de vorba cu timpul si sa iesim la plimbare. Mi-e dor ca timpul sa-si faca "timp si pentru mine". Imi lipsesti tu!
     Traiesc si nu ma satur. Scriu peste tot, ce apuc, cum apuc. Ma joc in acelasi joc in care eu sunt voi…. si voi sunteti eu, in care obsesiile mele devin realitati, nebuniile mele se transforma in etape ale jocului si temerile mele nu au voie sa fie prezente.
Traiesc si nu ma mai satur. Iar nebunia mea porneste… pur si simplu…. de la un zambet! Zambiti-mi… mereu voi fi dependenta de asta!!!
 

No responses yet

Mai 18 2009

Un avion de ganduri

Published by under Personal

     Inca ma mai uit la avioane . Imi amintesc cand eram mica… tipam prin curte dand de veste tuturor ca trece un avion. Si ma uitam la el pana devenea un punct mic, mic pierdut in orizont. Ma intrebam oare unde merge si ce fel de persoane se aflau in el. Credeam ca e facut special pentru un anume tip de oameni si ca eu nu voi avea sansa sa urc niciodata in el. . . Acum a trecut un avion…foarte aproape de blocul meu…. am iesit repede pe balcon sa nu-l pierd cu privirea si am ramas asa uitandu-ma dupa el. . 
     Am zarit tot de la balconul meu…. un grup de asiatici mergand pe strada. M-am uitat pierduta dupa ei, analizandu-le mersul, gesturile, privirea… Nu am auzit niciodata pe cineva spunand ca asiaticii, cei care muncesc aici, au facut scandal pe undeva, sau au furat ceva…. Ca tot veni vorba de munca.. : Cat de sarac trebuie sa fii, ca sa vii sa muncesti in Romania? si sa fii si corect. Sa-ti mananci linistit bucata de paine si sa iti bei berea uitandu-te in jur. Oare ei ce gandesc despre noi? Oare cum se simt atunci cand noi ne uitam la ei… si radem? Oare ei au familii acasa?… si m-am blocat…. uitandu-ma dupa ei…
     Intr-o alta zi, balconul meu mi-a aratat o poveste: o apa….cateva poduri… un sens giratoriu prea mare si aglomerat, trecatori, cupluri, agitatie, zgomot, claxoane, praf…. si ca sa nu-si repete povestea a condimentat-o cu o ploaie calda si rapida. Mirosul de "verde", aerul curat, cerul in mii de nuante, un soare care nu-si gasea locul si o liniste deplina…. Mi-a "aratat" povestea atunci cand uitasem cum "arata" linistea. Mi-a spus povestea ploii si m-a scos afara din casa. . . si am contemplat privelistea primita cadou…. uitandu-ma dupa ea….
     Ieri balconul meu mi-a aratat realitatea…. un soare torid imi ocupa locul pe scaun si-mi bloca privirea…. totul era desavarsit si…. insuportabil. Trebuie sa incep sa-mi scot cutiile, valizele, gentile…. cadourile si lucrurile mele atent asezate si in acest an…. Am inteles mesajul si in loc sa fac acest lucru…… stau in balcon… uitandu-ma dupa avioane….

No responses yet

Apr 28 2009

Intreaba-ma!

Published by under Personal

intreaba-ma de ce zambesc atunci cand plang si plang cand ar trebui sa ma bucur.
intreaba-ma cand ne-am vazut ultima data.
Intreaba-ma cum am ajuns sa-ti fiu cea mai buna prietena.
Intreaba-ma de ce imi lipsesti atunci cand sunt cu tine.
Intreaba-ma ce visez atunci cand dorm.
Intreaba-ma ce ai facut ca sa ma ai langa tine.
Intreaba-ma de ce uneori fug de oameni.
Intreaba-ma de ce imi este cel mai frica.
Intreaba-ma daca-mi mai amintesc.
Intreaba-ma ce simt atunci cand pasii tai se indreapta spre mine.
Intreaba-ma de cate ori am adormit plangand.
Intreaba-ma de ce iubesc plimbarile la miezul noptii.
Intreaba-ma de ce uneori simt ca urasc.
Intreaba-ma de ce nu dorm cand noaptea fuge lasand zorile sa-mi mangaie privirea.
Intreaba-ma daca ma supar cand nu ai timp de mine.
Intreaba-ma cand, unde, cum si de ce a murit ultimul ras de copil.
Intreaba-ma daca-mi vine sa fug.
Intreaba-ma unde sunt atunci cand bem un ceai, sau o cafea impreuna.
Intreaba-ma de ce atunci cand sunt singura, sunt singura "de mine insami".
Intreaba-ma de ce mi-esti draga/drag.
Intreaba-ma daca nu vreau sa ies la o plimbare.
Intreaba-ma de ce blue.
Intreaba-ma cand am primit ultima data o carte.
Intreaba-ma de ce te trag cat mai aproape de mine, iar apoi nu-ti mai vorbesc. Intreaba-ma de ce iubesc mainile.
Intreaba-ma cum ar fi sa mor.
Intreaba-ma orice …. lasa-ma sa te las sa-mi fi aproape, ajuta-ma sa nu te judec atunci cand nu ai timp de mine.
Intreaba-ma orice… draga "trecatorule", zambeste-mi frumos si promite-mi ca ai sa mai treci pe aici spre a-mi vorbi.

No responses yet

Apr 15 2009

Resuscitare

Published by under Personal

     Da! Am avut nevoie. Si a venit. Poate exact cum nu ma asteptam sau poate nu stiam eu ce inseamna. Insa am fost resuscitata.
Nu am mai scris de mult timp, cel putin nu aici pe blog. M-am speriat. Oamenii de care sunt eu atat de dependenta m-au speriat, mi-au dat acele stari care m-au facut sa ma inchid in casa si sa nu mai ies. Ce se intampla cu noi? Ce se intampla cu oamenii?
      Opriti Pamantul!!! Vreau sa cobor!!! asta imi vine in minte de ceva vreme. M-am urcat in Planeta diferita, ma invart in cerc si nu stiu de ce, vreau sa respir dar aerul de aici nu este pentru mine. Curiozitatea ma face sa intreb, dorinta ma face sa ma gandesc, pasiunea ma face sa actionez, oamenii ma fac sa ma opresc.
      Am inteles, din nou, recent ca nimic, nimic nu exista. "

Nimic, nimic nu exist?. M-am n?scut ?i voi muri. Lumea s-a n?scut
?i va muri. Nimic nu e concret ?i etern. Suferim, lupt?m, rdem, gndim n
mijlocul unor vrteje de aburi colora?i, noi n?ine un vrtej. Ce r?mne din
dragoste, din tinere?e, din tortur?, din imaginea sclipitoare a unui scoru? de
munte, plin de boabe ro?ii, din labirintele primei copil?rii? Rou? colorat? pe
pere?ii min?ii. Nici m?car moartea nu exist?. Confund?m visele ?i realitatea,
ne mi?c?m printre oameni care nu nseamn? nimic, citim poeme care nu spun
nimic. Nici iad, nici rai. Nici limpede, nici tulbure. Spre sfr?itul oric?rei
c?r?i, ca ?i spre sfr?itul vie?ii, nu-?i r?mne dect s? spui:

Nimic, nimic nu exist?. Po?i spera n mntuire, te po?i ag??a de
religii sau po?i crede c? via?a asta este real?, concret? ?i e de ajuns pentru
un om. Po?i munci ?i po?i lenevi. Po?i ac?iona ?i po?i contempla. Po?i s? ?i
imaginezi c? dragostea e solu?ia, panaceul universal. Dar dragostea nu dureaz?,
asta nve?i din dragoste. Dac? nu e?ti tot universul ?i dac? universul nu este
etern ?i nesfr?it, tu nu exi?ti ?i nimic nu exist?.

Cine s? nregistreze imaginea ta, tocmai a ta? Cine s? spun?: el
/ea a tr?it"? Cui i pas?? Tu n tine, nici tu" ?i nici tine"
nensemnnd nimic. Lumi aruncate, gunoi de lumi putrezite ?i aruncate, nisip de
lumi. Vise visate n vise visate n vise visate n

249

vise…  M-am agitat, am plns, am iubit, am gndit,
am avut toate viciile ?i toate virtu?iile. Am ncercat s? n?eleg totul. Dar
via?a mi se va stinge ?i va urma o noapte nesfr?it?. Nu voi mai fi. De-aceea
spun acum tot ce am n?eles tr?ind:

Nimic, nimic nu exist?.

"

     Si m-am resuscitat. La fel de visatoare, malefica, optimista si ironica. Tot eu, insa altfel. Traiesc din nou doar ca…. inca, imi mai vine sa strig :
                  Opriti Pamantul!!! Vreau sa cobor…..

No responses yet

Apr 01 2009

O zi oarecare!!!

Published by under Personal

     E ciudat! In fiecare zi descoperim lucruri noi si exact atunci cand ne gandim ca nimic nu ne mai poate surprinde…. apare altceva! O nebunie de care profit din plin, asa simt ca traiesc. Insa de cateva zile am o sumedenie de revelatii, deloc constructive pentru ceilalti as indrazni sa spun. 
     Ma plimbam ieri pe strada incercand sa respir… cineva parca a luat tot aerul si la inchis intr-un balon mare… Nu puteam respira, nu aveam ce sa respir.
     Mi-e dor de liniste, de liniste si de liniste…. M-am saturat de flegme pe strada, oameni ciudati, baieti care nu se mai deosebesc de fete si fete care se chinuie sa fie cat mai masculine. M-am saturat de mirosuri ciudate in tramvai si de telefoane ieftine care "difuzezea" cate o manea obosita in plina strada. As vrea sa pot sa respir fara sa fiu nevoita sa ma chinui sa ignor toate astea. As vrea ca Romania sa castige un meci simplu de fotbal iar suporterii sa nu se mai bata pe stadion. As vrea ca epoca in care traiesc sa se incadreze intr-un alt secol, mult prea trecut zilelor noastre. As vrea ca inghetata de pepene galben sa aiba mereu acelasi gust si …. as mai vrea ceva… sa ma trezesc intr-o zi departe, de tot, de toate, de mine. Sa nu mai fiu eu nici macar o clipa, sa nu mai cunosc tara, continentul, planeta. Sunt o nebuna dar in nebunia mea…. stiu sa ma delectez mereu cu o piesa frumoasa, cu un prieten fain, cu o fapta mareata.
      Spuneam la inceput ca nimic nu ma mai surprinde si asta pe buna dreptate. Am inteles inca o data ca nimic nu e intamplator, ca toate au un scop si poate candva il vom deslusi.
Am inteles ca am oameni minunati in jurul meu, ca am oameni falsi de care am nevoie, de la ei imi iau doza de rautate si egoism necesara. Am inteles ca nimic nu se poate compara, etala, egala….
     Am inteles ca sunt dependenta si vreau sa raman asa…. pot face sacrificii, pot cuceri lumea , pot uimi o persoana sau 1 milion, pot iubi fara sa o spun, pot rade atunci cand plang, pot scrie chiar si pentru a fi citita, pot citi o carte care nu-mi place, pot minti si impresiona mintind, pot….. , pot…., pot….. insa de cand ma stiu am ales sa fiu o dependenta in independenta mea….
     Aaaa si pentru ca e 1 Aprilie…. va anunt oficial ca nu am chef de pacaleli, farse sau glume ….. uitandu-ma in jur realizez ca mereu e 1 Aprilie, lumea in care traim e o farsa de prost gust… pe care eu inca ma mai chinui sa o desconspir.
     Azi zambesc mult…. in diverse nuante de blue…. azi ma voi surprinde singura…din nou! Zambiti-mi…. ma pot indragosti de zambetul vostru!!!

No responses yet

Mar 25 2009

Iti iubesc mainile…

Published by under Personal

     Putea fi o dimineata perfecta…. Puteam sa ma pierd in bratele tale si sa raman acolo o vesnicie. Puteam sa te sarut asa cum am facut-o si altadata…  insa…
     Am ales sa-ti iubesc mainile, sa ti le sarut ca sa inteleaga cat de mult le iubesc. Le tineam langa mine si as fi vrut sa le spun cat de mult imi vor lipsi … Iti iubesc mainile pentru ca atunci cand esti cu mine, tu poti fi departe…ele insa.. imi apartin… Ele mi se ofera neconditionat , se plimba pe corpul meu si stiu ca au fost facute pentru mine. Ma ating usor, putin cate putin pentru ca stiu ca nimeni si nimic nu-mi vor mai da acea senzatie cutremurator de extazianta….
     Iti iubesc mainile pentru ca ma fac sa tremur, sa doresc, sa fiu in siguranta, pentru ca ofera mult si nu asteapta nimic in schimb… ele nu vor tinute in brate… ele nu vor sarutate. Iti iubesc mainile pentru ca trebuie sa le sarut… buzele mele isi recunosc teritoriul atunci cand sunt pe mainile tale.
     Iti iubesc mainile…. pentru ca ele ma transforma dintr-o copila nebuna, dintr-o persoana ciudata, complicata…. pur si simplu intr-o femeie! O femeie intr-un mare fel!
 

No responses yet

Next »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X