Iul 18 2009
fire de nisip si palme goale…
De cateva zile ma chinui sa scriu ceva, aici, pe blog. Nu stiu de ce imi este atat de greu sa ma mai joc cu cuvintele. Documentele in word se inmultesc si de blog fug.
Mi-e dor de prea multe in prea putin timp. Ma resemnez si ma "restartez" in fiecare zi si uneori nu e suficient. Mi-e dor de o serenada la balconul meu, mi-e dor de o cantare in parc, mi-e dor de o plimbare in piata romana, mi-e dor de prea multe in prea putin timp.
Imi amintesc cu placere de ultimul FolkYou la care am fost. Mare, nisip, bere ieftina, porumb fiert si muzica buna. Doua zile nebune in care eu traiam o poveste, un basm acompaniat de muzica. Mi-ar placea sa pot sa fiu altfel. Mi-ar placea sa stiu cand sa fiu prietena, iubita, amanta, fara sa le incurc si fara sa-mi fac singura rau.
Spuneam intr-o scriere ca barbatii sunt tot mai celibatari si femeile tot mai pretentioase. Suntem prea grabiti sa traim fiecare sentiment in parte, deoarece mereu vrem tot mai mult. Am citit intr-o carte ca toti vom ajunge la 30 de ani incercand sa uitam tot ce ne-am chinuit sa invatam pana atunci. Nu am ajuns inca la 30 de ani, dar observ ca ce credeam acum un an, mi se pare copilaresc acum.
E ciudat cum, atunci cand suntem mici ni se spune ca nu avem voie sa face unele lucruri, ca trebuie sa crestem pentru a le face, iar atunci cand suntem mari ni se spune de multe ori sa nu ne comportam ca niste copii. Ei bine, mi-ar placea sa pot fi copil mereu, sa fiu naiva, sa ma indragostesc repede, sa nu sufar si sa plang atunci cand nu-mi convine ceva. Nu voi reusi niciodata…. singurele lucruri care imi ies bine, sunt sa ma prostesc din cand in cand si sa zambesc mereu. Mi-ar placea sa cred ca mai sunt inca persoane care stiu sa-si traiasca si sa-si prelungeasca copilaria cat mai mult.
Nu va grabiti sa invatati ceva ce apoi, veti dori sa uitati. Nu va grabiti sa fugiti de ceea ce pare greu, ca apoi sa va dati seama ca nimic nu era mai usor. Nu fugiti de sentimente, trairi si lacrimi si indrazniti sa fiti singurii responsabili de faptele voastre.
Nu uitati sa respirati si sa convingeti "timpul sa fie fara timp".
!
Putea fi o dimineata perfecta…. Puteam sa ma pierd in bratele tale si sa raman acolo o vesnicie. Puteam sa te sarut asa cum am facut-o si altadata… insa…
